Si cum s-a stins
Veronica Micle
Si cum s-a stins fara de veste
Amorul cel nemarginit
De-ti pare ca e o poveste
Ce altii ti-ar fi povestit.
Si cum mereu în cale lunga
Trec norii peste mari si tari,
Astfel simtirile s-alunga
Si moare dragostea de ieri.
Si vecinic alta e simtire
În sân de oameni muritori,
Schimbata e întreaga firea
Din ceas în ceas pâna ce mori.
Iata de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tau s-a stins,
Caci astazi, stiu atât de bine
Ca dorul care te-a cuprins,
Se va sfârsi, fara de urma,
S-a stinge ca si cel dintâi,
Iar moartea patimile curma
Si-o biata pulbere ramâi.
Iubirea...Un cuvant atat de simplu,dar cu o putere atat de mare incat ne guverneaza intreaga viata.Ne intalnim cu ea in fiecare moment si in fiecare loc in care mergem,este prezenta sub atatea forme incat este imposibil sa o ratezi:iubirea de parinti,de copii, de frumos,de caldura,de ploaie,de soare,de flori,de muzica,pictura,dans,de Dumnezeu,de oameni de fapt de tot ce reprezinta viata.Iubirile de natura diferita nu pot fi comparate pentru ca fiecare are un nivel de intensitate proprie.
Insa ma intreb oare noi putem intelege cu adevarat sensul iubirii?Putem noi niste muritori,trecatori prin fata Reginei Viata sa intelegem un sentiment nemuritor ce dainuieste dinaintea noatra?
Mi-am adus aminte o intamplare din liceu.Cred ca eram prin clasa a zecea si stateam cu colegele in pauza vorbind despre diverse lucruri ca sa ne recreem.Una din colege,ce tocmai se despartise de un baiat cu care fusese vreo 2 ani,ne povestea de noul ei prieten.cum ca i-a spus ca il iubeste,ca si el,lucruri de genu asta,lucruri care si le-a spus si cu cel dinainte.Eu atunci o intreb "de ce spui cuvintele astea daca nu simti asta".Iar ea imi raspunde,"dar le simt".Atunci intreb "si cu persoana cealalta le-ai simtit?"Si ea,"da".Eu stau si ma gandesc si zic ,"totusi mi se pare ca aceste cuvinte au o insemnatate prea mare ca sa le spui asa oricui,oricand."In momentul acela colega respectiva nu a mai zis nimic,dar alta,una din prietenele mele cele mai bune de acum,spune"pai zici cuvintele astea ca stii,ca persoana cealalta vrea sa le auda,ca e ceva dragut sa le spui."Ma uit la ea si-i replic"Atunci aceste cuvinte atat sunt,niste cuvinte si nimic mai mult pentru tine".Apoi ea ma intreaba,"pai tu nu ai face la fel",iar raspunsul meu a fost,desi nu simtisem ce inseamna iubirea fata de un baiat pana atunci,ca nu as zice niciodata ceva ce nu as simti,oricat demult ar vrea cealalta persoana sa auda aceste cuvinte.Clopotelul a sunat si noi fara nici un alt cuvant in plus am asteptat urmatoarea ora.
Oare cate din prsoanele din jurul nostru nu gandesc ca si colegele mele.Poate vina lor,atunci ,poate fi pusa pe seama lipsei de experienta,a cunoasterii,a copilarii.Dar scuza adultilor care e?Adultii care numai vad,decat iubirea banilor, a placerilor si a propriei persoane.Care sunt prea ocupati sa stie ca ranesc pe cei din jurul lor,prea ocupati ca sa isi aduca aminte ca au o inima,ca inaintea trupului,sta sufletul,fara de care nu ar exista.
Oriunde ma uit,in parc,pe strada,in autobuz,tramvai,facultate,vad maini impreunate,vad buze incatusate,vad priviri luminoase si totusi in toate aceste lucruri,cata iubire e?Maine poate acele maini se vor despreuna,acele buze descatusa si acele priviri vor fi in alta parte indreptate,iar perechea lor ramasa nu va mai intelege nimic din acele cuvinte aruncate la intamplare pentru ca suna frumos si la randul lor vor crede ca sunt doar niste cuvinte.
De aceea pentru noi nistre muritori,niste trecatori "IUBIREA ESTE EFEMERA LA FEL CA FLORILE SI FRUMUSETEA",dar eu nu imi pierd speranta,fara de care nu am putea exista si ma gandesc ca poate mai exista si persoane pentru care "Te iubesc" e mai mult decat un cuvant.
