Îngeri bătrâni

Ana Blandiana

Îngeri bătrâni urât mirositori

Cu iz stătut în penele jilave

În părul rar,

În pielea scămoşată de insule de psoriazis,

Hărţi scorojite adânc

Ale unor înspăimântătoare tărâmuri necunoscute…

Prea trişti pentru bunevestiri,

Prea slabi pentru sabia de foc,

Se lasă îngropaţi dormitând

Ca nişte seminţe pe care le sameni,

Cu durerile reumatice la încheieturile aripelor –

Tot mai ascunse-n pământ,

Tot mai moşnegi, tot mai oameni…

Azi ieseam de la metrou si ca de obicei m-am intalnit cu o studenta,care ca si toti studentii incearca sa ia viata in piept ,cum s-ar zice, impartind flututrasi cu diverse oferte.Intotdeauna le iau fluturasul care il intind, ca nu e atat de greu sa fac gestul asta si ii ajut si pe ei.Insa totusi azi a fost ceva diferit.In fuga mea de a lua ce mi se oferea si de a merge mai departe aud "domnisoara,o lalea frumoasa nu doriti?"Dar eu eram deja departe si cand ma intorc sa vad de unde a venit rugamintea atat de plina de tristete ,am vazut langa tanara studenta o batranica cu o basma foarte groasa pe cap,invelita toata intr-o haina mult prea mare cu un buchet de lale ce se rugau se fie vandute.

Sufeltul mi se umpluse de lacrimi si imi soptea intoarce-te,intoarce-te,dar pasii mei tot inainte se indreptau.Functiile motorii nu puteau auzi inima si astfel ca toti ceilalti am mers mai departe.Inca ma simt goala,nervoasa pe mine pentru ca nu am putut face trupul sa imi asculte sufletul

Ma uitam la ea si imi aduceam aminte de bunica mea de acasa.Poate ca daca nu ne-ar fi avut pe noi si ea ar fi vandut lalele la metrou.Nimeni nu se mai gandeste la batrani,nimeni.Ma gandesc la cat suntem noi de grabiti si ocupati ca sa le mai deschidem o usa,sa mai luam aminte la povetele lor,sa le mai ascultam povestile si cata bucurie au ei cand ne vad zambind,cand ne vad cum cucerim lumea.Lor nu le-a mai ramas nimic in afara de viitorul nostru,traiesc prin ochii nostri.Sunt atat de singuri si resemnati.Stiu ca sufletul lor tanar de alta data si-a cam pierdut din exuberanta si numai cerseste decat putina atentia din partea celor care ii urmeaza

Si noi vom pasi la un momentdat pe urmele lor.La asta de ce nu ne gandim?Cum ne-am simti noi in locul lor?

E atat de multa singuratate si tristete in jurul nostru.Toata lume aremarca acest lucru,insa nu isi dau seama ca principala cauza sunt chiar ei.Daca am fi mai buni,mai atenti,mai iubitori cu cei din jurul nostru si cu noi insine si mai putin egoisti,individualisti si invidiosi,poate ca lucrurile ar sta altfel.Dar e mult prea greu sa ne oprim si sa vedem toate aceste lucruri cand noi suntem tot intr-o goana,dupa ce,nici noi nu stim.

Totusi as vrea ca fiecare din noi sa isi aduca aminte de ingerii batrani,care atunci cand noi am avut nevoie de ei,cand ei erau inca tineri,ne acopereau in aripile lor si nimic nu ne putea face rau.