3 Cuvinte

Am fost...ai fost


Am fost pentru tine
O oaza de iubire.

Ai fost pentru mine

Un strop de fericire.

Amandoi am fost

Doi straini fara un rost,

Incatusati intr-o poveste

Ce s-a stins fara de veste.

Azi e o zi mare pentru tine,iar pentru mine numai o amagire. Azi e o zi plina de bucurie a vietii tale, iar a vietii mele plina de tristete. Azi in ochii tai e scrisa fericirea,iar in ai mei lacrimile sterg tot scrisul.Astazi tu petreci intre cei iubiti, iar eu ii caut printe amintiri. Si totusi datorita acestei zile eu am fost fericita,datorita ei te-am cunoscut si deci nu am cum sa o uit.

A trecut atat de mult timp de cand nu te-am mai privit,de cand nu ti-am mai vorbit,de cand nu ma stiu de tine si totusi sufletul meu te priveste,iti vorbeste si te simte langa el in fiecare zi.Totul a inceput dintr-o intamplare,m-ai dorit dintr-o ambitie,te-am respins din teama,ne-am iubit din suflet si s-a terminat deodata.Fara un cuvant a ne spune,fara o explicatie a da,fara un motiv a crede,pur si simplu viata s-a distrat pe seama noastra.

Azi e ziua ta.....si am sa iti urez cele mai simple cuvinte care atunci cand sunt rostite de cei dragi ne pot face sa ne simtim cei mai fericiti si importanti oameni ai vietii lor....LA MULTI ANI

La toti eu va multumesc


Eu,prin viata trec...
Singura,am crezut,
Dar m-am inselat
Nespus.

Acum..pot sa spun
Ca fara voi toti
Nu as fi reusit
Nicicum.

Fara voi cei care,
Ati fost si ati plecat.
Fara voi cei care,
Sunteti si ati ramas
Si cu voi ce veti veni
Si nu voi sti.

La toti eu va multumesc





Asa cum am scris si in poezie,intotdeauna am crezut ca sunt singura pe acest drum al vietii. Mai ales ca de cele mai multe ori desi eram inconjurata de oameni care tineau la mine,simteam o singuratate ce ma asfixia. Singuratate ce provenea din faptul ca aveam impresia ca nimeni nu poate sa inteleaga ce simt, ce gandesc...si poate ca asa e,poate ca nu inteleg,dar totusi, daca stau si analizez situatia imi dau seama ca felul meu de a fi se datoreaza intr-o mare parte lor,a celor care in drumul ce il urmeaza s-au oprit si in statia mea. Unii care au aparut de cand m-am nascut,altii au ajuns pe parcurs si mai toti cand nici nu ma asteptam.Fara ei nu as fi azi, ceea ce sunt si de aceea vreau sa le multumesc. Sa le multumesc la toti cei care au fost alaturi de mine cand timpul parca fugea din loc,la toti cei care nu au renuntat atunci cand eu ii izolam, la toti cei care desi au stat prea putin m-au invatat multe si la toti cei care au stat prea mult si nu au inteles nimic din mine.

Ce vreau sa spun e, ca de cand ne nastem si pana murim niciodata nu vom fi singuri. Nu avem cum,chiar daca poate ne-am dori asta. Suntem inconjurati de oameni a caror vieti este imposibil sa nu se intersecteze intre ele. Si orice om este unic, cu experiente proprii, avand un mod de a gandi, de a simti, de a fi, unic.Iar noi ceilalti , care ne intalnim cu el putem sa il vedem in modul nostru de a fi sau ne poate influenta. Insa, dupa ce l-am intalnit, e clar ca in noi ori s-a adancit si mai mult convingerile pe care le aveam ori s-a schimbat ceva.



Sunt ca un pom pe care oamenii isi trec numele, ca o carte unde isi lasa impresiile, ca o floare ce o admira sau ca un mister ce nu il pot deslusi.



Sunt toti prietenii mei, sunt toti cei ce ii iubesc intr-un fel sau altul, sunt toti celor carora le multumesc si fara de care nu as vrea sa fiu.