Doua inimi isi vorbesc,atunci cand ei tac si se privesc sau numai una vorbeste iar cealalta asculta si tace.Amandoua au luat foc si se mistuiesc intr-un val de flacari, sau doar una arde ca o raza de soare incearcand sa topeasca gheata din cealalta. Isi zambesc in linistea diminetii, sau una radiaza de bucurie, iar cealalta isi ineaca tristetea in iluzia fericirii. Se imbratiseaza sau se despart.Adevarul e ca niciodata nu poti sti ce se intampla intre doi oameni ce se privesc fara cuvinte.Iubire,dorinta,mistuire,minciuna,paote toate.Dar atunci cand nu se privesc mai sunt inimile lor conectate?Mai isi vorbesc,mai isi zambesc,mai se imbratiseaza.Cred ca asta e testul final,daca la departare ele isi mai gasesc calea,daca pot razbi obstacolelor puse de detinatori in calea lor.Cand se intalnesc ratiunea isi pierde postul de conducator si astfel incearca cu toate puterile ei sa le detroneze si nu se lasa pana nu isi atinge scopul.Ea cere ajutorul timpului sa le nauceasca.Pe tot parcursul vietii unui om este prezenta lupta crancena intre inima si ratiune.
"Inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor şi de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima."(Apostol Bologa,Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu)

Si vei uita ca ai iubit si voi uita ca am iubit....

Nu plange....
Veronica Micle

Nu plânge că te dau uitării,
Şi nici nu plânge că te las…
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Şi ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanţ plin de tărie
Ca firul cel mai subţirel;
Când soarta vrea aşa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.

Şi nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Şi-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit…
Un dor se duce şi-altul vine
Şi vei uita că te-am iubit.

Ne mintim. Spunem ca iubim, ca am iubit, ca nu vom mai iubi.Totul e fals. Nu stim decat sa ne iubim pe noi,suntem egoisti. Cautam sufletul pereche...Cum putem sa avem un suflet pereche cand inima noastra e mai schimbatoare ca vremea.Cum sa gasesti un suflet care sa il completeze pe al tau, cand nici tu habar nu mai ai cum esti de fapt. Ce este mai inselatoare decat inima?Cunosc multe persoane care zic ca ei iubesc si tin la una anume, dar pe langa ea mai trec alte cateva, care sunt ca sa fie, de experienta, dar ei clar iubesc o singura persoana. Adevarat, singura persoana pe care o iubesc sunt ei insasi, se gandesc numai la ce le face lor bine, prea putin la ce ii face bine persoanei celeilalte.Si atunci cum putem sa cerem sa gasim iubirea,cum putem sa ne mintim ca stim a iubi,cum putem sa criticam pe altii ca nu stiu sa iubeasca, cand si noi suntem la fel ca ei.Suntem suparati ca nu ne iubeste cine vrem noi sa o faca nu din prea multa iubire fata de aceea persoana ci fata de noi insine.Totul se rezuma la pesrsoana noastra. Mi-am dat seama ca iubirea inseamna naivitate.Daca ti-ai pierdut naivitatea, ai pierdut si iubirea de oameni. Majoritatea spun ca naivitatea este o prostie, acum conteaza experienta. Naivii sunt luati in ras. Da, la cat de mult s-a schimbat viata acum naivii sunt prostii si oamenii cu experienta sunt desteptii,da ma intreb care din ei sunt mai fericiti? Oare de ce toti adultii tanjesc dupa copilarie?
Si eu eram naiva si stiam sa iubesc,acum am capatat experienta si nu mai stiu nimic......