CUM VISELE SUNT O REFULARE A DORINTELOR SI TEMERILOR ASA SI CUVINTELE POT REPREZENTA O REFULARE A SENTIMENTELOR

miercuri, 9 martie 2011

Drogul meu este dansul...

The lost song
The cat empire



I had nine lives but i lost all of them
And i've been searching in the night
And i've been searching in the rain
I tried to find them
But they disappeared
They walked away they dressed in black
They left my side and all i say
Is that i wasted time
When i looked for them
For now i know that things gone past
Are never to be found again
I had nine lives
But lost all of them

I had a plan
But never finished

And i've been searching for the thought
And i've been searching in a haze
I try all days
To remember it
But now the blueprint in my mind has gone
My mind forgot the colour of direction
And my eyes they see the hands
That could have bulit
That could have constructed

The empire in my mind

The empire
I'll never find
I had a plan
But that was where ït ended




Fiecare om are propiul loc si mod de evadare.Unii isi cauta linistea in droguri,rezolvarea problemelor pe fundul unei sticle,uitarea de suflet in munca extenuanta,ignorarea lipsurilor vietii cu ajutorul bisericii sperand la mantuirea..Orice om are nevoie de o speranta, de un crez,atunci cand nu il gasesc, incearca sa uite a se mai gandi, inchizandu-se intr-un loc unde are impresia ca totul va fi bine.Dar cand se termina efectul drogului,cand la un momendat este iar singur cu gandurile isi da seama ca nu are rost,tot gol,tot neimplinit este,tot mai cauta o miza de a juca si totusi nu poate renunta la drog.Se amageste singur ca macar pentru cateva clipe totul e bine.


Drogul meu este dansul.Orice invitatie intr-un club pentru mine reprezinta evadarea,uitarea cu totul de sine,de probleme,de tristete,de ganduri,de viata.Este locul unde simt ca ma eliberez.In dans pun toate sentimentele mele si simt cum ma relaxez si parca nimic nu mai exista decat eu si o melodie.Dar la sfarsit,la plecare,in taxiu,pana acasa simt o tristete profunda,imi dau seama ca nimic nu s-a schimbat,totul e la fel.Ma intorc la viata,de aceea tot timpul aman cat mai mult posibil plecarea.Sunt singura dintre prietenele mele care nu spune "hai",pentru ca stiu ca atunci cand voi pleca gandurile vor da iar navala in mintea mea si nu imi prea imi plac ce aduc.Acum cred ca inteleg oamenii care nu vor sa renunte la drogul lor.Ca si mine le e frica de ganduri,isi dau seama ca nu pot fi si nu pot avea ceea ce vor si atunci apare disperarea si dorinta de refulare

duminică, 6 martie 2011



Lucruri suntem

Lucian Blaga


Lucruri suntem,printre lucruri.
Aproape suflete suntem,noi doi,
prin soartă asemenea tuturor.
Gînduri ca pietrele,uneori stele,
lucruri suntem,ce poartă în ele,
şi totdeauna,un dor .

Pe drumul său fiecare,
ne-am duce pe veci undeva…
ne-am duce-mpreună,mereu, amîndoi.
Dar drumul norilor e prea mare
în lumea noastră – pentru noi.



Nu sunt speciala.Nu am nimic special.Sunt doar un fir de iarba batut de vant intr-o parte si alta pe campul din valea plangerii, numiat viata.traiesc ca un robot pentru ziua ce vine.ma pregatesc intens si ma agit pentru viitor.Viitor nestiut si totusi ce pare atat de neimplinit. Si in toata treba asta nu reusesc sa fac nimic altceva decat sa indepartez de mine persoanele la care tin.Nu am reusit sa tin pe nimeni langa mine, toti parasindu-ma pentru alta,altul,altceva(femei,bani,bautura,placeri)Nu am nimic special sa ii pot tine langa mine,nimic.Oare voi reusi vreodata sa pot sa am ceea ce iubesc alaturi .Vise desarte intr-o lume fara scrupule. De ce am crezut oare ca ma pot minti, cum de nu am putut vedea ca nu sunt decat un lucru banal ce nimeni nu il vrea….nu sunt speciala….nu am avut puterea sa imi pastrez tatal,mama,prima iubire,cel mai bun prieten,una dintre prietene,baietii din viata mea ce au trecut ca apa……toti mi-au demonstrat si totusi eu tot nu am inteles…sunt un nimic….un pamant plamadit pentru a trai si a muri singur…. si se pare ca nici Baba mea nu tine cu mine,prevestindu-mi inca un an inourat...

Incerc sa ma regasesc,sa gasesc visele copilarie,sa traiesc pentru o speranta,asa cum toti o fac...dar ele se joaca de-a fatea ascunsea si rad de cautarea mea.Ce vreau nu mai stiu,ce imi doresc nu imi mai pot da seama,pur si simplu merg cu valu neavand nici un scop.fac lucurile pentru ca trebuie facute sau pentru ca vreau?habar nu am.De unde sa stiu ca ceea ce fac acum nu e ce vreau daca nici macar nu stiu ce vreau sa fac.I keep trying to find my fireworks