Trairi interioare

Melancolie

de Lucian Blaga

Un vant razlet isi sterge lacrimile reci pe geamuri.

Ploua.

Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata durerea,

ce-o simt nu o simt in mine,

in inima,

in piept,

ci-n picurii de ploaie care curg.

Si altoita pe fiinta mea imensa lume

cu toamna si cu seara ei

ma doare ca o rana.

Spre munti trec nori cu ugerele pline.

Si ploua.

In camera goala suntem doar noi. Eu si cu tine...singuri...tu gol...eu pustie...tu plecat...eu trista. Nu vrei sa ma asculti, nu vrei sa te resemnezi, dar nici tu nu stii ce vrei. Ai vrea sa fii indiferent, ai vrea sa nu iti pese, ai vrea atat de multe si totusi te complaci in a fi solitar. Nu vrei sa stii de nimeni, nu vrei sa vezi pe nimeni si totusi iti este dor de toti. Te zbati printre idealuri, lucruri morale si in acelasi timp ai vrea sa evadezi departe de tot si sa te ineci in desfraul lumii. Astepti atat de multe, dar nu vrei sa primesti nimic. Ii condami pe cei din jurul tau pentru ca nu ii intelegi, ii respingi, dar esti gelos ca nu ii ai.Ai vrea ca toti sa fie cum esti tu, dar nici tu nu stii cum esti.

Esti trist, sunt trista si nu te pot ajuta si nu ma pot ajuta.Te pierzi, si imi este frica ca nu te voi ma gasi. Ai decis sa te eliberezi, dar atunci de ce te simti incatusat? In fiecare zi ma intepi, probabil ca sa te simt...dar e dureros, sa sti.

Acum am sa iti spun ce as vrea si eu, ce incerc in fiecare zi sa iti arat ca vreau. As vrea sa numai fi trist, sa zambesti asa cum zambesc eu, sa vrei sa traiesti tot ce frumos si sa nu iti mai pese de uratenia si suferinta lumii. As vrea sa numai tii atat de mult la toti cei pe care ii intalnesti ca sa numai suferi. As vrea sa nu te mai amesteci in viata celorlalti si sa te mai gandesti si doar la tine. As vrea sa incepi sa te iubesti, pentru cum esti tu si sa nu iti mai pese cum trebuie sa fii, ci cum simti ca vrei sa fii, chiar daca lumea nu te vrea asa si crede ca nu ai ce cauta in ea. Ce conteaza lumea? Ea e trecatoare...tu ramai etern.

Numai plange.... te rog, suflete al meu, daca ma auzi, numai plange...te rog

Urasc ca te iubesc

El si ea


de Alexandru Andries





Ea a venit fara ocol
A lasat hainele in hol,
El de-atata timp o astepta,
S-a oprit si s-a uitat la ea....
Ea a vorbit foarte putin,
Si asta- dupa niste vin,
El n-a vorbit, dar a ascultat,
Il trada doar bratul incordat...




Ea l-a privit o clipa,
El s-a uitat la ea,
Ea l-a privit,
El a clipit
Si probabil c-afara ningea...





Ea a plecat privind in sus,
A deschis usa si s-a dus,
El a ramas nedumerit,
A intors doar capul si a privit...
Ea a pasit pe trotuar,
El usa-n urma ei a-nchis
Si-a clipit din ochi ca dup-un vis.





Ea l-a privit o clipa
El s-a uitat la ea
Ea l-a privit,
El a clipit,
Stiind ca n-o va mai vedea,
Si probabil c-afara ningea...








Vreau sa te uit la naiba cu tine. urasc ca te iubesc.De ce ai intrat in viata mea, de ce nu te pot lasa in urma, de ce nu ma lasi sa merg mai departe? Urasc ca am cunoscut sentimente atat de puternice pe care nu le mai pot simti, pe care le vreau atat de mult inapoi si nu le mai pot avea, pe care as vrea sa le daruiesc altcuiva, care nu ma lasa sa fiu cu altcineva. Urasc ca sunt croita asa.Urasc tot. Ai fost atat de nedrept cu mine, cu inima mea, nu ti-a pasat ca ai luat-o cu tine.Si eu? Eu, acum, ce ma fac fara ea? Sunt doar un corp in miscare, fara a mai putea da iubire altcuiva. Esti in mintea, in bratele mele, in ochii mei, la fiecare pas, la fiecare atingere a altcuiva. Esti o bariera intre mine si ceilalti.Nu ma lasi s amerg mai departe. Esti atat de rau, atat de rau, atat de rau. Ma tii prizoniera intr-o lume fara sens. Iubesc un om ce ma distruge. cata durere, cata durere, pe care nu o mai suport, car enu ma lasa sa tin la cine ma vrea. Uras ca sunt construita sa ma daruiesc unui singur om cu totul si nu pot fi ca celelalte, ca tine, ca toti, s anu imi pese, sa ma autodistrug in bratele tuturor. Urasc viata asta in care nu am loc, care ma raneste, care este diferita de mine.





Cand te-am privit prima data mi-a luat inima foc, un foc care a ars tot si pe care nu l-ai stins cu ultima ta privire, pe care nu pot sa il sting, care nu il pot simti pentru altcineva. Cei 2 barbati pe care i-am iubit in viata mea, au plecat si nu le-a mai pasat de mine. Dumnezeu a fost gelos pe ei ca i-am iubit atat d emult si mi i-a luat. Vreau sa uit cum si tu ai uitat...Vreau sa iti uit ochii,vreau sa iti uit zambetul,saruturile cum si tu le-ai uitat pe ale mele.Vreau sa uit, vreau sa uit...Sa le ia naiba de sentimente si ganduri. Nu ma intereseaza nimic, nu vreau sa t eintorci, vreau doar sa stii ca ai distrus o inima. Probabil nu voiai ca a ta s afie singura si ai mai luat una cu tine, pe a mea. La naiba cu tot. Acuma inteleg ce inseamna sufeltul pereche si nu e feircirea. Ci sunt 2 suflete ce se gasesc si pleaca impreuna.Sunt egoiste si nu le pasa de noi.Numai egoism in lumea asta...m-am saturat de toti. Toti se gandesc numai la ei.Nimeni nu stie sa iubeasca, nimeni, nici eu. Ma pierd si ma detest, ranesc oameni pentru ca sunt ranita. Nu pot s aiubesc pe ceilalti fara sa vreau nimic. Cer dar nu pot oferi. Doamne cat urasc viata asta complicata si fara sens.Atata si atat durere si suferinta si zbatere, pemtru nimic. Traim nefericiti toata viata.


Ai fost prima si isngura persoana care i-as fi oferit totul, totul chiar si viata mea, dar tu nu ai vazut si nu ti-a pasat. Nu ai mai avut rabdare, nu ai mai putut sa astepti si ai plecat. "De ce ai venit"? privirea ta ce mi-a taiat sufeltul in 2 si m-a paralizat, privirea ta ce era atat de diferita de cea plina de iubire si dorinta pe care o stiam si raspunsul meu "atunci pa" dat din orgoliu....


VREAU SA TE UIT, LA NAIBA....

Nu stim a iubi....

Lacrime si lacrime
Veronica Micle

Inceteaza de-a mai palnge


Inima far de noroc


Caci prin lacrime de sange


Nu s-alina, nu se stinge


Al durerii mele foc.





Foc ce arde in tacere


Si-i ascuns in pieptul meu,


Unde jalnica durere


Picurand amare fiere


Asezat-a jugul greu.





Ah! si-i ada tu aminte


C-acest chin de foc nestins


Prin duioase juraminte


Tot o lacrima fierbinte


De iubire, l-a aprins.








Dragostea....reprezinta nucleul acestei lumi. Ea da nastere la tot ce exista, fie bun fie rau. Faptul
ca ea da nastere la sentimentele si lucrurile frumoase din viata, pare tuturor ceva
normal, dar ca faptul ca este in acelasi timp si sursa raului te face s aiti pui un semn de intrebare. Este o vorba " De la ura la iubire e doar un pas" si chiar asa este.Oamenii dindragoste ajung sa urasca, sa sufere,sa ii faca pe ceilalti se sufere si chiar sa omoare.Pana si biserica a ucis prin cruciade din iubire pentru Dumnezeu.Iubire ce a denaturat in ingamfare, socotindu-i pe cei ce nu urmeaza calea lor niste pacatosi,iuibre ce a denaturat in avaritie si multe alte "calitati". Un om poate iubi un altul atat de mult incat sa isi dea si viata pentru el, ca apoi
toata aceasta iubire sa fie sursa unei uri si dureri ce il determina sa ii ia viata .


Dragostea....fara ea nu ar fi nici unaltfel de sentiment. Si atunci ma intreb care este rostul ei.Nu ar fi mai bine sa nu o mai simtim, din moment ce se pare ca este sursa neputintei noastre de a fi fericiti?Sau paote nu sentimentul e d evian ci incapacitatea noastra de a-l intelege si a nu-l inlocui. Dragostea noastra este egoista,egocentrista.Intotdeauna vrem totul,chiar daca poatenoi nu putem oferi pe cat pretindem. Ne jucam cu ceilalti ca s ane fie noua bine si ii mintim ca ii iubim,iar apoi dintr-o data totul se stinge si apar altfel de sentimente.


Nu stim sa iubim, ma intreb daca vom sti vreodata?