M-am gandit toata ziua la tine si m-am intrebat oare tu faci la fel? Mi-a fost toata ziua dor de tine si m-am gandit oare tie ti-a fost? M-am indreptat spre casa infruntand ploaia. Am pus mana pe usa si mi s-a facut frica. Oare esti? As vrea sa te vad, dar in acelasi timp parca nu. Cat am stat in fata usei? nici un minut cred si totusi... un amalgan de ganduri au trecut prin mine ca un fulger. Imi fac curaj. deschid. dar mi-e frica sa ma uit, mi-e frica sa fii desi imi doresc sa te vad. Aman momentul, ma intorc sa inchid usa, ma uit in alta parte, dar dorinta e prea mare si atunci te privesc. Te vad...Eu ma uit la tine. tu pierdut in alta lume..nu ma vezi, nu vezi crisparea mea, durerea ca e altcineva unde eu am fost. As fi vrut sa ma opresc, as fi vrut sa ma vezi, dar imi dau seama ca tu de mult nu mai vrei sa sti cine sunt. Fac un ultim efort de a-ti spune un cuvant, dar orgoliul meu e prea mare si nu pot sta sa iti aud raspunsul, nu te mai pot privi caci e prea dureroasa indiferenta ta. In momentul asta simt ca desi eu plec si tu ramai  ceva din noi s-a intalnit si se rade in urma noastra spunand " 2 fraieri ce nu stiu sa se iubeasca ca noi". Imi indrept pasii spre singuratatea mea si simt cum durerea si ura ma cuprinde. Iti urasc ochii reci, gandurile  ciudate, zambetul tau ascuns dar ador tot ce esti. Daca tot ce simt e gresit atunci de ce cand incerc sa te uit am impresia ca ma lupt cu morile de vant? Tu raspuns nu poti sa imi dai, stiu, stiu ca nimeni nu mi-l poate da de aceea am incetat sa mai intreb. Acum doar traiesc...