Gri
George Bacovia
Plans de cobe pe la geamuri se opri,
Si pe lume plumb d eiarna s-a lasat;
I-auzi corbii!mi-am zis singur...si-am oftat;
iar in zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca si zarea gandul meu se innegri...
Si de lume,tot mai singur, mai barbar,
Trist,cu-o pana matur vatra, solitar...
Iar in zarea grea de plumb
Nige gri.
Sunt trista.Mama unui om ce a trecut prin viata mea si eu prin a lui, lasandu-ne o amprenta marcanta unul altuia, a murit...Ne cunoastem de cand eram copii, am avut o relatie foarte apropiata care la un momendat s-a transformat in mult mai mult.Cred ca este singurul baiat care a tinut la mine si m-a pus pe mine mai presus de el.Poate ca m-a iubit, desi nu mi-a spus asta niciodata.Insa drumurile noastre la un momendat s-au despartit de tot pur si simplu.Fiecare a luat-o in alta directie, ramanandu-ne doar amintirile.Acum, in aceste zile foarte triste pentru el, eu nu pot sa ii fiu alaturi,dar gandul si sufletul meu sunt acolo unde sunt si ale lui.
E asa ciudat cand ma gandesc ca mama lui a murit.E greu de crezut..imi amintesc de momentele cand o vedeam si vorbeam cu ea si e greu sa imi imaginez ca nu va mai fi.Daca pentru mine e greu de inteles,apoi pentru el nu exista mod de a descrie durerea.Durere ce nu poate fi inlaturata de absolut nimic, nu poate fi stearsa de nici un detergent, ci pata ei ramane impregnata pe inima pana cand si tu la randul tau nu vei mai fi. Azi l-am sunat si sunetul vocii lui era mai trist ca cel al ploii de toamna.Dupa ce am inchis am plans incercand sa spal pata.. insa eu nu prea pot sa imi asum dreptul de a intelege, pentru ca mortii din viata mea au fost cand eram prea mica ca sa imi dau seama despre ce e vorba.Un parinte am pierdut si eu de ceva timp, insa desi nu stiu ce face , unde e, totusi stiu ca este.Pe cand la el numai este..
