CUM VISELE SUNT O REFULARE A DORINTELOR SI TEMERILOR ASA SI CUVINTELE POT REPREZENTA O REFULARE A SENTIMENTELOR

sâmbătă, 5 iunie 2010

Triumful tristetii


Ceas greu
Tudor Arghezi

Doamne,cata tristete si frunza!
Te darui si nu ai cui,
Te darui nimanui.
Buzele se desfac zambind a mila,
Vinul galgaie-n sila.
O durere estompata si surda
Bantuie inima mea.

Singuratate vibreaza-n timpane
Cu sunet de scoica,
E ceasul somnului
Pasi stinsi,pasi stinsi.E ea?
Altcineva.
Iti vine sa tipi de manie
Ca nu simti parere de rau!
Ceasul somnului.Ochi atintit.
Orb,surd,cu voce anemica.
Plans de neputinta-n infinit.

Tristea,singuratatea,ura,durerea sunt sentimente fara de care nu am putea exista. Chiar daca acestea ne fac rau si ne macina sufletul nu le putem nega. Ele fac parte din noi si din cand in cand, ne aduc aminte ca nu ne-au uitat.Omul este creat sa planga,atunci cand ploua si sa zambeasca cand rasare soarele.Cum pamantul nu poate exista fara ploaie si soare, asa nici omul nu poate aprecia zambetul fara sa cunoasca lacrima.Noi nu suntem altceva dacat o parte din pamant peste care s-a suflat un strop de viata si de aceea ne asemanam in nevoi.Suntem la fel de puternici ca si el,chiar daca ne seaca puterile,noi continuam sa credem in ploia de zambete,chiar daca ne darama furtunile,noi continuam sa credem in soarele iubirii. Noi nu ne dam batuti in fata tristetii,durerii,singuratatii,cum nici pamantul nu se lasa si incearca sa rodeasca in pofida anomaliei vremii.
Sunt trista.de ce? Nu pot da un raspuns concret.Am observat faptul ca tristetea de fapt zace in noi, asteptand un singur moment prielnic pentru a-si face aparitia.Poate ca acel moment nu este chiar atat de grav,insa e poarta ei de iesire si nu tine cont decat de faptul ca e momentul ei de a arata ce poate,e momentul ei sa isi joace cartea.A stat inlantuita in zambete si simtea ca se sugruma,incepea sa isi piarda stralucirea,iar acum respira triumfatoare printe lacrimi si suspine. Se instaleaza confortabila in locul fericirii,dar stie ca nu va fi prea mul timpt in lumina reflectoarelor de aceea profita din plin,incercand sa arate tot ce poate.
Intre sentimentele noastre e o lupta continua....cum noi ne zbatem zi de zi sa ne intelegem intre noi si sa fim ceea ce ne dorim,asa si ele incearca din rasputeri sa convetuiasaca impreuna si in acelasi timp sa ajunga acolo unde isi doresc si anume sa ne domine sufletul. Dar ele nu stiu ca nici una nu poate sa o domine pe cealalta pe vecie cum de altfel nici noi nu avem acest privilegiu.
Ieri am fost vesela,azi sunt trista....maine ma intreb oare ce sentiment va castiga.....