Sunt momente in viata cand ai impresia ca ti-au crescut aripi si in curand iti vei lua zborul,can totul in jur iti inspira numai bucurie, cand desi afara ploua in sufletul tau e soare,cand pe fata ta se intipareste un zambet ce nu il poate sterge nici un gand. Cum am putea sa numim aceste momente?Iubire,fericire sau iluzie?Parca cineva se supara vazand toata aceasta stralucire pe care un om o poate capata si ii trage o palma ca sa se trezeasca. Atunci apar momentele cand in suflet numai ploua, cand simti cum un cutit a fost infipt in tine si cu miscari lente iti omoara si ultima faramatura de zambet, cand ochii isi pierd culoare, iar tu te simti golit de orice sentiment. Si atunci te intrebi oare cand ai visat atunci sau acum? Dar cum viata te impinge de la spate sa mergi ca se grabeste sa ajunga la destinatie, nu ai timp sa te gandesti prea mult la asta si totul ramane vag...totul ramane in urma, iar tu te gandesti "sper doar sa mai visez macar o data cum e sa zbori".

                                                                                        ZBOR
                                                                                              Ana Blandiana

De boala de care sufăr
Nu se moare,

Ci se trăieşte -

Substanţa ei este chiar eternitatea,

Un fel de cancer al timpului

Înmulţindu-se din sine fără oprire.

E o boală impecabilă,

O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă

Laminată în văzduhul asurzitor,

O cădere

Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,

I se spune zbor.

       

Amintirile...sunt tot ce ne raman la sfarsit...ce ne aduc zambete sau lacrimi.... ce ne intorc din drum,ce ne pun piedeci,ce nu ne lasa sa zburam spre alte destinatii de multe ori,ce ne opresc si ne retin intr-o lume a iluziilor si deziluziilor.Amintirile sunt cele care te leaga de un om.Cu cat mai nebune cu atat mai intense, cu cat mai dureroase cu atat mai vii,cu cat mai departe cu atat mai moarte si totusi de neuitat.Cateodata te intorci la o persoana doar datorita amintirilor, iar cateodata din cauza lor numai vrei sa ai de-aface cu o anumita persona.Am adunat atatea si atatea amintiri incat cateodata ma pierd printre ele,ma duc intr-un loc de unde nu gasesc iesirea,unde ma pierd pe mine.Un amalgam de amintiri iti aduc sentimente contradictorii.Ce mai vrei e posibil sa nu iti mai dai seama,ce simti deja nici nu te mai gandesti.... just go with the flow iti spui pentru ca sti ca in cele din urma va veni un moment in care nici o amintire  nu va mai conta.

Soarele s-a indepartat de noi. Copacii nu ne mai umbresc vietile.Picioarle imi sunt ingropate in covorul imens de frunze.Cerul tot timpul trist.Sunt in asteptarea lacrimilor albe  ale ingerilor ce ne supravegeaza .Sa planga pentru mine,pentru tine,pentru noi.Lacrimile sa stearga murdaria lumii si sa o transforme intr-un ocean alb care sa ne acopera pacatele vietii.Sa ne imbaiem apoi in el si sa il transformam in ingeri.Sa visam la puritatea ce se oglindeste in luciul aripilor ingerilor desenati sub cerul intunecat.Sa traim fericirea de a vedea din nou cum fiecare element al naturii are un inceput si un sfarsit.Sa iubim biucuria unei noi zilesi sa uitam tristetea unei vechi dezamagiri.Vara a plecat de mult,atunci cand ai fost,toamna e pe sfarsite, nici numai stiu cine esti, iar iarna isi intra in drepturi deja ai disparut.

TE IUBESC

"Te iubesc", o propozitie cu subiect subinteles. Toata lumea o rosteste, dar pentru fiecare are un sens diferit. Pentru unii reprezinta o exteriorizare a unei eforii de moment, pentru altii 2 cuvinte intrate  in reflex de a le spune cand cineva are nevoie sa le auda, exact ca atunci cand spui "sanatate"cuiva care stranuta. De asemena propozitia poate fi folosita ca o arma  pentru ca o persona sa isi implineasca ambitiile, un trofeu castigat ce apoi isi pierde din stralucire. Mai poate reprezenta o modalitate de a tine pe cineva langa tine, o resemnare sau o scapare de la ceea ce iti ofera viata si poate ca sunt si multe alte intelesuri ce i se pot atrebui, insa exista si un sens care le bate pe toate, dar apare mai rar in viata oamenilor, poate ca doar la cei alesi am putea spune:).Poate reprezenta un sentiment ce inglobeaza toate trairile unui om cu privire la altul. Cand spui" te iubesc" spui: te admir, te doresc, te respect, imi oferi liniste, incredere, intelegere, bunatate, bucurie, un motiv de a trai.Sa ai norocul sa spui unui om atat de multe printr-o singura propozitie, 2 cuvinte, este cea ce majoritatea isi doresc si cauta. Pentru tine ce sens a avut cand ai spus "TE IUBESC"?Ce sens are cand spui si auzi" te iubesc"?

Ce sunt cuvintele?

What are words
Chris Medina

Anywhere you are, I am near
Anywhere you go, I'll be there
Anytime you whisper my name, you'll see
How every single promise I keep
Cuz what kind of guy would I be
If I was to leave when you need me most

What are words
If you really don't mean them
When you say them
What are words
If they're only for good times
Then they don't
When it's love
Yeah, you say them out loud
Those words, They never go away
They live on, even when we're gone

And I know an angel was sent just for me
And I know I'm meant to be where I am
And I'm gonna be
Standing right beside her tonight

And I'm gonna be by your side
I would never leave when she needs me most

What are words
If you really don't mean them
When you say them
What are words
If they're only for good times
Then they don't
When it's love
Yeah, you say them out loud
Those words, They never go away
They live on, even when we're gone

Anywhere you are, I am near
Anywhere you go, I'll be there
And I'm gonna be here forever more
Every single promise I keep
Cuz what kind of guy would I be
If I was to leave when you need me most

I'm forever keeping my angel close


Ce sunt cuvintele? "CUVẤNT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă."Conform DEX. O definitie simpla si rationala,atunci noi de ce tindem atat de mult sa complicam aceasta semnificatie a cuvintelor? De ce ne bazam atat de mult pe ce inseamna ele, de ce ne incredem atat de mult in ele si mai ales de ce simtim nevoia nebuna de a trai prin ele? Cum de un cuvant spus cand trebuie poate aduce un zambet, poate alina o durere, poate trezi interes. Cum ceva atat de simplu poate starni o furtuna? Ciudat cum simple lucruri pot aduce maretii....Cuvintele, doar vorbe in vant si totusi de care suntem dependeti mai mult decat credem. Cuvintele, gustul amar al inselaciunii si al fericirii.Cuvintele,forta motorie a sentimentelor. Astea pot fi cateva definiti dar putem gasi pentru mult mai multe. Eu am incetat de mult sa cred in ele si bine am facut...Acum doar le folosesc nu le mai simt

Esentiala este intrebuintarea vietii, nu durata sa. - Seneca
Viata e o cuva cu moravuri lasate departe. - Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Viata este o tragedie atunci cand e privita in prim-plan si o comedie cand o privesti in plan larg. - Charlie Chaplin
Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim. - Friedrich Nietzsche

Ne jucam de-a dragostea, ne jucam de-a puterea, ne pierdem marionetele pe drum, nu-i problema gasim altele. Ne distram, ne incitam, ne pierdem in lume, iar la sfarsit ramane praful. Visam la maretie, alergam fericirea, ne agatam de stralucire si ne indeplinim lacomia. Nu ne dam batuti pana nu avem ce ne dorim. Obtinem biletul vietii si apoi ne uitam la privelistea ce ne inconjoara ,oare e ceea ce vrem?Cam tarziu pentru intrebari, ce poti face altceva decat sa mergi mai departe cu valul, sa astepti un nou joc, sa te pregatesti pentru noi cuceriri. Trecutul este o viata terminata, viitorul un nou inceput, prezentul doar un moment static ce iti ofera intensitatea, daca esti gata sa o acepti. Invarte roata, arunca zarurile, ia decizia, oare chiar exista Butterfly efect? Dar nu e timp de intrebari, nu e timp de oprit si gandit, nu e timp decat de mers fara repaus pe lungul drum al intamplarilor, dorintelor, viselor, resemnarilor, iubirilor,etc
Let the games begin

Doua inimi isi vorbesc,atunci cand ei tac si se privesc sau numai una vorbeste iar cealalta asculta si tace.Amandoua au luat foc si se mistuiesc intr-un val de flacari, sau doar una arde ca o raza de soare incearcand sa topeasca gheata din cealalta. Isi zambesc in linistea diminetii, sau una radiaza de bucurie, iar cealalta isi ineaca tristetea in iluzia fericirii. Se imbratiseaza sau se despart.Adevarul e ca niciodata nu poti sti ce se intampla intre doi oameni ce se privesc fara cuvinte.Iubire,dorinta,mistuire,minciuna,paote toate.Dar atunci cand nu se privesc mai sunt inimile lor conectate?Mai isi vorbesc,mai isi zambesc,mai se imbratiseaza.Cred ca asta e testul final,daca la departare ele isi mai gasesc calea,daca pot razbi obstacolelor puse de detinatori in calea lor.Cand se intalnesc ratiunea isi pierde postul de conducator si astfel incearca cu toate puterile ei sa le detroneze si nu se lasa pana nu isi atinge scopul.Ea cere ajutorul timpului sa le nauceasca.Pe tot parcursul vietii unui om este prezenta lupta crancena intre inima si ratiune.
"Inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor şi de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima."(Apostol Bologa,Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu)

Si vei uita ca ai iubit si voi uita ca am iubit....

Nu plange....
Veronica Micle

Nu plânge că te dau uitării,
Şi nici nu plânge că te las…
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Şi ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanţ plin de tărie
Ca firul cel mai subţirel;
Când soarta vrea aşa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.

Şi nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Şi-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit…
Un dor se duce şi-altul vine
Şi vei uita că te-am iubit.

Ne mintim. Spunem ca iubim, ca am iubit, ca nu vom mai iubi.Totul e fals. Nu stim decat sa ne iubim pe noi,suntem egoisti. Cautam sufletul pereche...Cum putem sa avem un suflet pereche cand inima noastra e mai schimbatoare ca vremea.Cum sa gasesti un suflet care sa il completeze pe al tau, cand nici tu habar nu mai ai cum esti de fapt. Ce este mai inselatoare decat inima?Cunosc multe persoane care zic ca ei iubesc si tin la una anume, dar pe langa ea mai trec alte cateva, care sunt ca sa fie, de experienta, dar ei clar iubesc o singura persoana. Adevarat, singura persoana pe care o iubesc sunt ei insasi, se gandesc numai la ce le face lor bine, prea putin la ce ii face bine persoanei celeilalte.Si atunci cum putem sa cerem sa gasim iubirea,cum putem sa ne mintim ca stim a iubi,cum putem sa criticam pe altii ca nu stiu sa iubeasca, cand si noi suntem la fel ca ei.Suntem suparati ca nu ne iubeste cine vrem noi sa o faca nu din prea multa iubire fata de aceea persoana ci fata de noi insine.Totul se rezuma la pesrsoana noastra. Mi-am dat seama ca iubirea inseamna naivitate.Daca ti-ai pierdut naivitatea, ai pierdut si iubirea de oameni. Majoritatea spun ca naivitatea este o prostie, acum conteaza experienta. Naivii sunt luati in ras. Da, la cat de mult s-a schimbat viata acum naivii sunt prostii si oamenii cu experienta sunt desteptii,da ma intreb care din ei sunt mai fericiti? Oare de ce toti adultii tanjesc dupa copilarie?
Si eu eram naiva si stiam sa iubesc,acum am capatat experienta si nu mai stiu nimic......

Vreodata

George Bacovia

...Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.

Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit
Sau cerul e rece
La infinit…

Visul tau nebun este sa aduci economia Romaniei pe primul loc in Europa, visul lui nebun este sa construiasca o scoala speciala pentru copii prea inteligenti pentru lume, visul meu nebun e sa simt adrenalina aplauzelor sub extenuarea dansului pe o scena mult mai mare ca orizontul. Cate vise nebunesti oare sunt in lume, cati din noi oare reusesc sa le aiba? Am vazut intr-un film un om ce era portar la un apartament de lux si ii povestea unui copil, locatar, ca in liceu era cel mai bun la baschet. Atunci copilul il intreaba "Pai si de ce nu te-ai facut baschetbalist? "Portarul a raspuns "vezi tu in viata multe lucruri nu sunt asa cum vrei, insa parerea mea e ca nu conteaza ce esti, atata timp cat dai tot ce e mai bun din tine ca sa fii cel mai bun in ceea ce faci."
Voi ce vise nebunesti aveti ascunse, pierdute sau realizate? Cand erati copii la ce visati ca veti fi cand o sa va faceti mari?

Elegie
Octavian Paler

Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morţii neîngropaţi
şi vîntul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenuşă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigaşilor crini
şi să-i decalrăm inocenţi,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cît mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s fireşti.

Dezvelita de principii, pierduta in moravuri, sunt a lumii, oare? Ravnesc la idealuri, dar ma inec in resemnare. Un om singur intre oameni singuri. Primesc ce mi se da fara a scrasni din dinti, dar imi doresc sa nu mi se dea nimic. O balanta continua ce atarna cand intr-o parte cand in cealalta fara a hotara o soarta. Batuta de vant inspre lume, ridicata de soare catre cer, nu imi dau seama exact unde sunt. Poate in cautarea unui lucru, dar care,nu ini dau seama. Sunt cu toti si cu nimeni. Iubesc pe toti si pe nimeni. Indiferenta doare, dar indiferenta este leacul durerii. Suntem creati pentru a rani si a fi raniti, pentru a muri si omora, pentru a ierta si a fi iertati, pentru a iubi si a fi iubiti, pentru a zambi si a face pe altii sa zambeasca, pentru a trata si a fi tratati cu indiferanta, egoism, pentru a deveni oameni. Nu stiu ce vreau, nu stiu unde merg, nu stiu daca deciziile mele sunt bune, dar mi le asum. Stiu ca nu stiu nimic, dar merg mai departe pe calea ce ma duc cand pasii inimii, cand cei ai ratiunii, astfel incat sa nu regret nici o urma a trecututlui. Voi reusi oare?

Sunt pe plaja pustie, ma pierd in solitudine, ma intregesc in imagini, ma plimb in amintiri, ma descriu in culori...ma desclat si intru in marea imensa...ma trezesc goala, inconjurata de iarba, flori,pomi,poti sa o numesti poiana,cum vrei dar eu am sa ii zic regasire. Soarele imi mangaie fata si isi trece razele prin parul meu.Nu am nici un gand,inchid ochii ma las purtata de caldura,de sunet,de miros intr-o lume,a puritatii, a nimicului insa a unui tot .Ma simt impacata,pierduta,dincolo de timp.Simt ca plutesc departe,mai sus de existenta mai aproape de uitare,fara amintiri,fara ganduri,fara dorinte,pustie si totusi implinita.E atat de placut sentimentul incat l-as pastra o eternitate, dar o voce ma striga,gandurile dau navala in cap,constienta imi revine,trecutul,prezentul,viitorul isi fac iar loc in mine,ma devasteaza,ma trezesc la viata,la realitate,oare?Stim noi care este realitatea?Lupta de zi cu zi pana mori sa fie totul.Existenta noastra sa fie in van?nu cred.Trebuie sa mai fie ceva,mai mult decat pierderea luptei in fata mortii.Poate chiar acel sentiment ce l-am simtit,de liniste,impacare,regasire,undeva departe....departe de inchisoarea vietii,de campul de lupta al timpului...undeva

Un zambet pentru fiecare zi,ora,minut si persoana din viata este cateodata exact ceea ce avem nevoie ca sa ne simtim mai relaxati,impliniti si puternici.Sa ne umplem de zambet in inima,in ganduri,in fiecare lucru marunt ce ne defineste viata,in fiecare clipa ce o traim.
Sa zambim la pomii inforiti,la iarba verde,la razele tandre ale soarelui,la primavara unui alt an.Sa zambim la copii inocenti,la indragostiii veseli,la batranii ce se tin de mana dupa 50 de ani de casatorie,la parintii ce ne sunt alaturi peste tot,desi nu ii vedem,la prietenii ce ne intind bratele pentru a ne lua in brate si la rau si la bine.Sa zambim la copii societatii,la batranii singuri,la sperantele bolnavilor.Sa zambim la amaraciunea vietii,tristetea lacrimilor,la visele pierdute,la dorinte nespuse.Sa zambim la incercarile de a zbura mai sus de nori,la realizarile impliniteSa zambim la tot si toate,tangibile sau intangibile,trecute,prezente sau viitoare.
Sa zambim...pentru ca totul in jur sa fie mult mai luminat,pentru ca nimic nu este mai frumos ca un suras jucaus ce descreteste si cea mai intunecata amintire.

Se spune despre o femeie ca este frumoasa, dar numai atunci cand zambeste iti dai seama daca intr-adevar este asa

Drogul meu este dansul...

The lost song
The cat empire



I had nine lives but i lost all of them
And i've been searching in the night
And i've been searching in the rain
I tried to find them
But they disappeared
They walked away they dressed in black
They left my side and all i say
Is that i wasted time
When i looked for them
For now i know that things gone past
Are never to be found again
I had nine lives
But lost all of them

I had a plan
But never finished

And i've been searching for the thought
And i've been searching in a haze
I try all days
To remember it
But now the blueprint in my mind has gone
My mind forgot the colour of direction
And my eyes they see the hands
That could have bulit
That could have constructed

The empire in my mind

The empire
I'll never find
I had a plan
But that was where ït ended




Fiecare om are propiul loc si mod de evadare.Unii isi cauta linistea in droguri,rezolvarea problemelor pe fundul unei sticle,uitarea de suflet in munca extenuanta,ignorarea lipsurilor vietii cu ajutorul bisericii sperand la mantuirea..Orice om are nevoie de o speranta, de un crez,atunci cand nu il gasesc, incearca sa uite a se mai gandi, inchizandu-se intr-un loc unde are impresia ca totul va fi bine.Dar cand se termina efectul drogului,cand la un momendat este iar singur cu gandurile isi da seama ca nu are rost,tot gol,tot neimplinit este,tot mai cauta o miza de a juca si totusi nu poate renunta la drog.Se amageste singur ca macar pentru cateva clipe totul e bine.


Drogul meu este dansul.Orice invitatie intr-un club pentru mine reprezinta evadarea,uitarea cu totul de sine,de probleme,de tristete,de ganduri,de viata.Este locul unde simt ca ma eliberez.In dans pun toate sentimentele mele si simt cum ma relaxez si parca nimic nu mai exista decat eu si o melodie.Dar la sfarsit,la plecare,in taxiu,pana acasa simt o tristete profunda,imi dau seama ca nimic nu s-a schimbat,totul e la fel.Ma intorc la viata,de aceea tot timpul aman cat mai mult posibil plecarea.Sunt singura dintre prietenele mele care nu spune "hai",pentru ca stiu ca atunci cand voi pleca gandurile vor da iar navala in mintea mea si nu imi prea imi plac ce aduc.Acum cred ca inteleg oamenii care nu vor sa renunte la drogul lor.Ca si mine le e frica de ganduri,isi dau seama ca nu pot fi si nu pot avea ceea ce vor si atunci apare disperarea si dorinta de refulare

Lucruri suntem

Lucian Blaga

Lucruri suntem,printre lucruri.
Aproape suflete suntem,noi doi,
prin soartă asemenea tuturor.
Gînduri ca pietrele,uneori stele,
lucruri suntem,ce poartă în ele,
şi totdeauna,un dor .

Pe drumul său fiecare,
ne-am duce pe veci undeva…
ne-am duce-mpreună,mereu, amîndoi.
Dar drumul norilor e prea mare
în lumea noastră – pentru noi.

Nu sunt speciala.Nu am nimic special.Sunt doar un fir de iarba batut de vant intr-o parte si alta pe campul din valea plangerii, numiat viata.traiesc ca un robot pentru ziua ce vine.ma pregatesc intens si ma agit pentru viitor.Viitor nestiut si totusi ce pare atat de neimplinit. Si in toata treba asta nu reusesc sa fac nimic altceva decat sa indepartez de mine persoanele la care tin.Nu am reusit sa tin pe nimeni langa mine, toti parasindu-ma pentru alta,altul,altceva(femei,bani,bautura,placeri)Nu am nimic special sa ii pot tine langa mine,nimic.Oare voi reusi vreodata sa pot sa am ceea ce iubesc alaturi .Vise desarte intr-o lume fara scrupule. De ce am crezut oare ca ma pot minti, cum de nu am putut vedea ca nu sunt decat un lucru banal ce nimeni nu il vrea….nu sunt speciala….nu am avut puterea sa imi pastrez tatal,mama,prima iubire,cel mai bun prieten,una dintre prietene,baietii din viata mea ce au trecut ca apa……toti mi-au demonstrat si totusi eu tot nu am inteles…sunt un nimic….un pamant plamadit pentru a trai si a muri singur…. si se pare ca nici Baba mea nu tine cu mine,prevestindu-mi inca un an inourat...

Incerc sa ma regasesc,sa gasesc visele copilarie,sa traiesc pentru o speranta,asa cum toti o fac...dar ele se joaca de-a fatea ascunsea si rad de cautarea mea.Ce vreau nu mai stiu,ce imi doresc nu imi mai pot da seama,pur si simplu merg cu valu neavand nici un scop.fac lucurile pentru ca trebuie facute sau pentru ca vreau?habar nu am.De unde sa stiu ca ceea ce fac acum nu e ce vreau daca nici macar nu stiu ce vreau sa fac.I keep trying to find my fireworks

Anii trec, nimeni nu`i mai opreste..
si ma`ntreb, ce a fost in urma mea..
fericire si iubire, toate astea au insemna ceva..

Am plecat, pe un drum si nu stiu unde, undeva..
capatul intr`o zi am sa`l gasesc..
cele bune.. cele rele..
cum au fost, pe toate le iubesc..

E duminica dupa masa, ma uit afara si e atat de urat. Colega de camera imi spune sa iesim, dar eu nu as vrea decat sa stau in pat si sa ma pierd intr-o alta lume. Saptamana asta mi-am dorit de atatea ori sa inchid ochii si sa ma trezesc intr-un cu totul alt loc, departe de tot. Macar pentru o zi sa ma refulez intr-o lume in care nimeni sa nu ma stie si sa nu stiu de nimeni si nimic. Sa uit de toti si toate. M-am simtit atat de pierduta.Totul in capul meu e dat peste cap. Chiar m-a batut gandul sa renunt la facultate, nu mai stiu daca ceea ce fac ma va duce undeva,daca are rost toata agitatia asta, daca imi va folosi la ceva. Cineva mi-a zis ca Dumnezeu te-a trimis aici cu o misiune, ca nu te-ai nascut asa degeaba, iar eu i-am rapsuns care e aceea. Ma trezesc dimineata,merg la facultate, la munca, vin acasa, mananc si dorm, a doua zi o iau de la capat. Sa imi zica si mie care e misiunea ca eu nu prea o vad. Mi-a zis ca daca gandesc asa inseamna ca ..si nu a mai terminat ce avea de spus. Poate ca unii au visuri si scopuri si considera ca astea reprezinta o misiune. Eu le-am cam pierdut pe drum. Nu stiu ce vreau sa fac, pentru ca totul imi da impresia ca nu poti sa ai ceea ce vrei ci ceea ce ti se ofera si trebuie sa te resemnezi si sa continui jocul dupa regulile impuse de viata. Joc care oricum intr-un final il vei pierde,joc al carei miza mi-e tot mai greu sa o vad. Simt pe toata lumea departe de mine si eu departe de tot ,dar zambesc pentru toti si ma ascund in mine de toate.

Offf detest vremea asta urata,ma deprima rau,abia astept soarele sa imi mai incalzeasca deziluziile si vremea frumoasa sa ma plimb pierzandu-ma departe de tot si toate. Pana una alta trebuie sa decid daca ies din casa la un alt fel de uitare de sine sau sa ma bag in pat la citit. Cum zic unii liber albitru,oare?

viata nu e o poveste

 http://www.youtube.com/watch?v=TjYjKNGt18k
Cand esti copil, ti se spun niste povesti si pleci la drum cu ele in cap,dar pe parcurs iti dai seama ca nu sunt decat niste escapade ale oamenilor,o alta dimensiune creata de ei pentru a mai uita de realitate. Cand te prinzi de acest lucru nu te simti prea bine,insa te intaresti pentru alte lovituri ale vietii.Sunt inca persoane care cred in feti-frumosi si zane bune,poate ca e mai bine ca ei,pentru ca mai au la ce visa. Asta e un alt pret pe care il platesti la aflarea adevarului, pierderea viselor.Si totusi mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca acest lucru este inevitabil, adevarul mereu iese la iveala.

Viata e doar un joc deja pierdut.Daca nu iti dai seama care ar putea fi miza lui,in afara de nemurirea,nu vei gasi nici un rost sa il joci. Pentru mine devine din ce in ce mai greu si mai plictisitor. Imi dau seama ca nu are reguli,ca nu are rost, ca in orice lucru care crezi poate disparea intr-o clipita, ca probabil singurul lucru care iti ramane este o simpla si vaga imagine la ce a fost, dar ce pot face? Eu nu pot decat sa  incerc il joc pana la capat, sa ma las purtata de de zarurile ce le arunc si sa zambesc la infrangeri.