Sunt pe plaja pustie, ma pierd in solitudine, ma intregesc in imagini, ma plimb in amintiri, ma descriu in culori...ma desclat si intru in marea imensa...ma trezesc goala, inconjurata de iarba, flori,pomi,poti sa o numesti poiana,cum vrei dar eu am sa ii zic regasire. Soarele imi mangaie fata si isi trece razele prin parul meu.Nu am nici un gand,inchid ochii ma las purtata de caldura,de sunet,de miros intr-o lume,a puritatii, a nimicului insa a unui tot .Ma simt impacata,pierduta,dincolo de timp.Simt ca plutesc departe,mai sus de existenta mai aproape de uitare,fara amintiri,fara ganduri,fara dorinte,pustie si totusi implinita.E atat de placut sentimentul incat l-as pastra o eternitate, dar o voce ma striga,gandurile dau navala in cap,constienta imi revine,trecutul,prezentul,viitorul isi fac iar loc in mine,ma devasteaza,ma trezesc la viata,la realitate,oare?Stim noi care este realitatea?Lupta de zi cu zi pana mori sa fie totul.Existenta noastra sa fie in van?nu cred.Trebuie sa mai fie ceva,mai mult decat pierderea luptei in fata mortii.Poate chiar acel sentiment ce l-am simtit,de liniste,impacare,regasire,undeva departe....departe de inchisoarea vietii,de campul de lupta al timpului...undeva