
U2
Saptamna care a trecut am trait o multitudine de sentimente. Am fost pe rand fericita, entuziasmata, dezamagita, trista...A fost un mix a la Lacramioara. Sa le luam pe rand.
Fericirea mi-au creat-o 2 prietene foarte apropiate pe care inima mea le-a ales sa le iubeasca. Amandoua mi-au spus ca sunt iubite si iubesc la fel de mult. Desi iubirile lor sunt diferite, una fiind mai nabadioasa, iar cealalta mai inteleapta, sunt 2 povesti foarte frumoase de care sunt mandra ca le stiu. Iubirile lor dau speranta si celor ce inca sunt in cautare, sau celor ce le-au pierdut, tuturor care cred ca iubirea este intangibila. Sunt fericita pentru ca pe fata lor se citeste o stralucire ce te face sa zambesti oricat de trist ai fi. Cine a spus ca nimeni nu ramane cu prima iubire, daca i-ar cunoaste pe cei 4, si-ar retrage cuvintele. Desi sunt apropiati de varsta mea sunt la prima iubire cu totii si nu intrevad decat un viitor mare pentru ei, iar asta ma bucura nespus. Le doresc sa nu renunte niciodata la ce au, oricat de greu ar fi...pentru ca nimic nu este usor in aceasta lume si apoi daca ar f,i ne-am plictisi.
Entuziasmul mi l-a oferit intalnirea cu mama mea dupa un an in care nu am mai vazut-o. Ce pot spune...nu imi gasesc cuvinte sa imi exprim bucuria revederii si clipele frumoase ce le-am petrecut in acest weekend. Pacat ca nu pot sta mai mult cu ea, dar asa e viata, insa tot avem cateva weekenduri la dispozitie sa exploatam dorul.
Dezamagirea si tristetea au fost provocata de faptul ca inca nu am invatat ca pentru multi nu sunt decat o floare trecatoare al carei parfum ii incanta la inceput, iar cand se plictisesc de miros o arunca. Desi sufletul meu incearca sa o ia de la capat , de fiecare data ajunge sa fie zdrobit de pamant. Dar totusi, el incearca sa invete sa zboare... peste toata tristetea si durerea ce ii zdrobesc aripile de incepator. Inca te mai are...dar incearca sa te omoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu