Lacrime si lacrime
Veronica Micle
Inceteaza de-a mai palnge
Inima far de noroc
Caci prin lacrime de sange
Nu s-alina, nu se stinge
Al durerii mele foc.
Foc ce arde in tacere
Si-i ascuns in pieptul meu,
Unde jalnica durere
Picurand amare fiere
Asezat-a jugul greu.
Ah! si-i ada tu aminte
C-acest chin de foc nestins
Prin duioase juraminte
Tot o lacrima fierbinte
De iubire, l-a aprins.
Dragostea....reprezinta nucleul acestei lumi. Ea da nastere la tot ce exista, fie bun fie rau. Faptul
ca ea da nastere la sentimentele si lucrurile frumoase din viata, pare tuturor ceva
normal, dar ca faptul ca este in acelasi timp si sursa raului te face s aiti pui un semn de intrebare. Este o vorba " De la ura la iubire e doar un pas" si chiar asa este.Oamenii dindragoste ajung sa urasca, sa sufere,sa ii faca pe ceilalti se sufere si chiar sa omoare.Pana si biserica a ucis prin cruciade din iubire pentru Dumnezeu.Iubire ce a denaturat in ingamfare, socotindu-i pe cei ce nu urmeaza calea lor niste pacatosi,iuibre ce a denaturat in avaritie si multe alte "calitati". Un om poate iubi un altul atat de mult incat sa isi dea si viata pentru el, ca apoi
toata aceasta iubire sa fie sursa unei uri si dureri ce il determina sa ii ia viata .
Dragostea....fara ea nu ar fi nici unaltfel de sentiment. Si atunci ma intreb care este rostul ei.Nu ar fi mai bine sa nu o mai simtim, din moment ce se pare ca este sursa neputintei noastre de a fi fericiti?Sau paote nu sentimentul e d evian ci incapacitatea noastra de a-l intelege si a nu-l inlocui. Dragostea noastra este egoista,egocentrista.Intotdeauna vrem totul,chiar daca poatenoi nu putem oferi pe cat pretindem. Ne jucam cu ceilalti ca s ane fie noua bine si ii mintim ca ii iubim,iar apoi dintr-o data totul se stinge si apar altfel de sentimente.
Nu stim sa iubim, ma intreb daca vom sti vreodata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu