ADIO
Mihai Eminescu
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,
Când degerând atâtea dăţi,
Eu mă uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arăţi
La geamuri.
O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniştit
De lună!
Şi când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Şi dacă luna bate-n lunci
Şi tremură pe lacuri,
Totuşi îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o…
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!
Sunt libera. Imi simt sufletul liber. De ce?pt ca in sfarsit a sosit si momentul cand nu ma mai doare, cand nu ma mai intristeaza absenta ta, cand am vrut sa nu te mai vreau, cand am ajuns la saturatie. in fiecare zi am luptat sa ajung aici si am reusit. A fost greu, foarte greu,sa inteleg, sa lupt cu amintirile, sa te inchid in trecut. De uitat nu o voi face niciodata, pentru ca intr-un fel sau altul cu totii ne amintim de persoanele care au trecut prin viata noastra. Tu pentru mine vei fi omul care m-a schimbat, care m-a invatat multe , care m-a facut sa cred in mine si pe care l-am admirat pentru puterea lui de a trece peste toate jocurile grele ale vietii.
Cat a fost….a fost frumos, doar se stie, iubirile cele mai frumoase sunt cele imposibile. Maturitatea ta nu a fost destul cat sa tina in frau copilaria mea. Stii… atunci nu am inteles intrebarea ta”De ce vrei sa faci facultate?”Mi s-a parut lipsita de sens, iar eu ti-am raspuns cu o determinare si cu o ambitie, care stiai ca ma caracterizeaza ”pentru ca asta vreau sa fac”. Imi aduc aminte si acum de fata ta cand te-ai gandit ca” mai sunt 3 ani”, dar tot nu intelegeam care era problema. Dar acum imi dau seama ca vietile noastre erau diferite si mergeau pe cai diferite. Cum a zis si bunica mea” Greseala voastra a fost ca nu v-ati intalnit cand trebuia” si are dreptate am gresit momentul si am pierdut, dar asta-i viata. Ce ii mai place sa se joace cu noi. Insa sa stii ca eu nu regret nimic din ce a fost, niciodata nu am regretat, insa mi-a luat ceva timp ca sufletul meu sa realizeze ca s-a terminat,dar cum ziceai sit u”rabdarea este pana de aur a vietiii”. Acum eu merg mai departe, pe un drum, ce nu stiu unde va duce,dar nu conteaza, pentru ca in sfarsit pot sa dau fila la care am ramas blocata si sa scriu in continuare in cartea vietii mele.
Iti multumesc….ma simt mai libera ca niciodata.
Eminescu pentru ca e preferatul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu