Din cand in cand iti simt lipsa

Doi Astri

Mihai Eminescu

Am văzut doi aştri,

Strălucind albaştri

Sub o frunte-n vis;

M-a-necat seninul

Când privii divinul,

Blândul lor surâs.

Şi mi-am zis în mine:

Înger cu lumine

De-un adânc noroc...

Din a vieţii tale

Înflorită cale

Cum nu stai în loc?

Imi este dor de tine,acum,in acest moment,te simt,te doresc, te vreau,te admir,te respect,te iubesc.Imi plange sufletul,urla,te striga,se sfasie,se roaga,ingenunche la strigarea numelui tau,numai poate rabda sa il tin inchis in urma ta.Prizonier in corpul meu ascultand ratiunea mea, incearca sa evadeze in lumea ta,sa se piarda in cautarea ta,sa fuga de durerea si loacrimile mele,sa taie zabrelele resemnarii.Numai poate asculta,numai poate astepta,numai poate intelege. El a decis ca nu ma mai vrea,ca e dispus sa ma renege,sa ma uite numai si numai daca il iei cu tine.El te-a intalnit pe tine,ti s-a daruit tie,te asculta doar pe tine,uitand de mine.Tu i-ai spus ca trebuie sa se intoarca la mine,ca e mai bine cu mine,ca tu nu il poti iubi ca mine,dar el nu poate sa ma mai gaseasca si astfel s-a pierdut undeva intre tine si mine,undeva unde isi pierde stralucirea,unde isi pierde speranta,unde isi plange tristetea,unde isi asteapta iubirea.In bezna acelui loc isi traieste ultimele zile respirand fiecare amintire cu mine, cu tine, cu noi amandoi.In dorinta de a ne gasi ,isi prelungeste chinul asteptarii,uitand de viata.Degeaba il strig,il chem,il rog,el nu va mai auzi pana ce vocea ta linistiotare nu il va striga,nu va mai vedea pana ce ochii tai blanzi nu il vor privi,nu va mai simti pana ce mangaierea ta nu il va dezmierda, nu va mai straluci pana ce zambetul tau cald nu ii va mai surade,pana ce nu il vei iubi.

De multe ori ii simt durerea si ma simt neputincioasa,de mult ori ii simt lipsa si ma simt goala si de multe ori nu simt nimic si uit de el.