Duminica seara am fost la o prietena ca sa inauguram noul apartament. Apartamentul dragut, seara distractiva, numai ca prietena mea, fata de mine, sta in capatul celalalt al Bucurestiului, astfel ca m-am urcat si am coborat la capat de statii  late in the night. Cand m-am urcat eram singura in tot autobuzul si desi pe parcurs au mai aparut si alte persoane la capat tot singura am ramas. Stand pe scaun uitandu-ma pe geam la orasul din noapte si uramarind oamenii care se tot perindau mi-a trecut un gand. M-am gandit ca asa este si viata unui om, un traseu de autobuz. Pleaca de unul singur din prima statie si desi pe parcurs  i se alatura tot felul de oameni, la capt de linie ramane fara nici unul . Totusi, acesta poate sa  cunoasca povestile oamenilor care apar treptat in autobuzul vietii sale, sa ii studieze, sa invete anumite lucruri de la ei  si unul anume chiar sa ii atraga o atentie mai aparte decat ceilalti. Nu poate spune sigur de ce,poate datorita faptului cum arata, cum vorbeste sau cum gandeste, nu are importanta, important este faptul ca una anume poate ramane. Poate ramane mai multe statii langa el pe scaun. Dar daca nu este atent la persoanele care se afla in autobuzul vietii sale si se lasa cuprins de miraja lucrurilor din exterior, gandindu-se ca e mai fain ce vede pe geam, fiind ocupat sa se uite mereu oare cine se mai urca s-ar putea sa riste sa nu mai vada aceea persoana si atunci sa inceapa sa fie singur mult mai inainte de ultima statie.
  Poate ca viata unui om chiar are si o traiectorie dinainte stabilita ca cea a atobuzului, dar normal ca atunci cand te urci intr-unul sa te duci undeva nu ii cunosti toate statiile si nu poti stii exact ce fel de persoane se vor urca. De aceea desi destinatia e cunoscuta, drumul e un mister.

M-am gandit toata ziua la tine si m-am intrebat oare tu faci la fel? Mi-a fost toata ziua dor de tine si m-am gandit oare tie ti-a fost? M-am indreptat spre casa infruntand ploaia. Am pus mana pe usa si mi s-a facut frica. Oare esti? As vrea sa te vad, dar in acelasi timp parca nu. Cat am stat in fata usei? nici un minut cred si totusi... un amalgan de ganduri au trecut prin mine ca un fulger. Imi fac curaj. deschid. dar mi-e frica sa ma uit, mi-e frica sa fii desi imi doresc sa te vad. Aman momentul, ma intorc sa inchid usa, ma uit in alta parte, dar dorinta e prea mare si atunci te privesc. Te vad...Eu ma uit la tine. tu pierdut in alta lume..nu ma vezi, nu vezi crisparea mea, durerea ca e altcineva unde eu am fost. As fi vrut sa ma opresc, as fi vrut sa ma vezi, dar imi dau seama ca tu de mult nu mai vrei sa sti cine sunt. Fac un ultim efort de a-ti spune un cuvant, dar orgoliul meu e prea mare si nu pot sta sa iti aud raspunsul, nu te mai pot privi caci e prea dureroasa indiferenta ta. In momentul asta simt ca desi eu plec si tu ramai  ceva din noi s-a intalnit si se rade in urma noastra spunand " 2 fraieri ce nu stiu sa se iubeasca ca noi". Imi indrept pasii spre singuratatea mea si simt cum durerea si ura ma cuprinde. Iti urasc ochii reci, gandurile  ciudate, zambetul tau ascuns dar ador tot ce esti. Daca tot ce simt e gresit atunci de ce cand incerc sa te uit am impresia ca ma lupt cu morile de vant? Tu raspuns nu poti sa imi dai, stiu, stiu ca nimeni nu mi-l poate da de aceea am incetat sa mai intreb. Acum doar traiesc...

Sunt momente in viata cand ai impresia ca ti-au crescut aripi si in curand iti vei lua zborul,can totul in jur iti inspira numai bucurie, cand desi afara ploua in sufletul tau e soare,cand pe fata ta se intipareste un zambet ce nu il poate sterge nici un gand. Cum am putea sa numim aceste momente?Iubire,fericire sau iluzie?Parca cineva se supara vazand toata aceasta stralucire pe care un om o poate capata si ii trage o palma ca sa se trezeasca. Atunci apar momentele cand in suflet numai ploua, cand simti cum un cutit a fost infipt in tine si cu miscari lente iti omoara si ultima faramatura de zambet, cand ochii isi pierd culoare, iar tu te simti golit de orice sentiment. Si atunci te intrebi oare cand ai visat atunci sau acum? Dar cum viata te impinge de la spate sa mergi ca se grabeste sa ajunga la destinatie, nu ai timp sa te gandesti prea mult la asta si totul ramane vag...totul ramane in urma, iar tu te gandesti "sper doar sa mai visez macar o data cum e sa zbori".

                                                                                        ZBOR
                                                                                              Ana Blandiana

De boala de care sufăr
Nu se moare,

Ci se trăieşte -

Substanţa ei este chiar eternitatea,

Un fel de cancer al timpului

Înmulţindu-se din sine fără oprire.

E o boală impecabilă,

O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă

Laminată în văzduhul asurzitor,

O cădere

Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,

I se spune zbor.

       

Amintirile...sunt tot ce ne raman la sfarsit...ce ne aduc zambete sau lacrimi.... ce ne intorc din drum,ce ne pun piedeci,ce nu ne lasa sa zburam spre alte destinatii de multe ori,ce ne opresc si ne retin intr-o lume a iluziilor si deziluziilor.Amintirile sunt cele care te leaga de un om.Cu cat mai nebune cu atat mai intense, cu cat mai dureroase cu atat mai vii,cu cat mai departe cu atat mai moarte si totusi de neuitat.Cateodata te intorci la o persoana doar datorita amintirilor, iar cateodata din cauza lor numai vrei sa ai de-aface cu o anumita persona.Am adunat atatea si atatea amintiri incat cateodata ma pierd printre ele,ma duc intr-un loc de unde nu gasesc iesirea,unde ma pierd pe mine.Un amalgam de amintiri iti aduc sentimente contradictorii.Ce mai vrei e posibil sa nu iti mai dai seama,ce simti deja nici nu te mai gandesti.... just go with the flow iti spui pentru ca sti ca in cele din urma va veni un moment in care nici o amintire  nu va mai conta.

Soarele s-a indepartat de noi. Copacii nu ne mai umbresc vietile.Picioarle imi sunt ingropate in covorul imens de frunze.Cerul tot timpul trist.Sunt in asteptarea lacrimilor albe  ale ingerilor ce ne supravegeaza .Sa planga pentru mine,pentru tine,pentru noi.Lacrimile sa stearga murdaria lumii si sa o transforme intr-un ocean alb care sa ne acopera pacatele vietii.Sa ne imbaiem apoi in el si sa il transformam in ingeri.Sa visam la puritatea ce se oglindeste in luciul aripilor ingerilor desenati sub cerul intunecat.Sa traim fericirea de a vedea din nou cum fiecare element al naturii are un inceput si un sfarsit.Sa iubim biucuria unei noi zilesi sa uitam tristetea unei vechi dezamagiri.Vara a plecat de mult,atunci cand ai fost,toamna e pe sfarsite, nici numai stiu cine esti, iar iarna isi intra in drepturi deja ai disparut.

TE IUBESC

"Te iubesc", o propozitie cu subiect subinteles. Toata lumea o rosteste, dar pentru fiecare are un sens diferit. Pentru unii reprezinta o exteriorizare a unei eforii de moment, pentru altii 2 cuvinte intrate  in reflex de a le spune cand cineva are nevoie sa le auda, exact ca atunci cand spui "sanatate"cuiva care stranuta. De asemena propozitia poate fi folosita ca o arma  pentru ca o persona sa isi implineasca ambitiile, un trofeu castigat ce apoi isi pierde din stralucire. Mai poate reprezenta o modalitate de a tine pe cineva langa tine, o resemnare sau o scapare de la ceea ce iti ofera viata si poate ca sunt si multe alte intelesuri ce i se pot atrebui, insa exista si un sens care le bate pe toate, dar apare mai rar in viata oamenilor, poate ca doar la cei alesi am putea spune:).Poate reprezenta un sentiment ce inglobeaza toate trairile unui om cu privire la altul. Cand spui" te iubesc" spui: te admir, te doresc, te respect, imi oferi liniste, incredere, intelegere, bunatate, bucurie, un motiv de a trai.Sa ai norocul sa spui unui om atat de multe printr-o singura propozitie, 2 cuvinte, este cea ce majoritatea isi doresc si cauta. Pentru tine ce sens a avut cand ai spus "TE IUBESC"?Ce sens are cand spui si auzi" te iubesc"?

Ce sunt cuvintele?

What are words
Chris Medina

Anywhere you are, I am near
Anywhere you go, I'll be there
Anytime you whisper my name, you'll see
How every single promise I keep
Cuz what kind of guy would I be
If I was to leave when you need me most

What are words
If you really don't mean them
When you say them
What are words
If they're only for good times
Then they don't
When it's love
Yeah, you say them out loud
Those words, They never go away
They live on, even when we're gone

And I know an angel was sent just for me
And I know I'm meant to be where I am
And I'm gonna be
Standing right beside her tonight

And I'm gonna be by your side
I would never leave when she needs me most

What are words
If you really don't mean them
When you say them
What are words
If they're only for good times
Then they don't
When it's love
Yeah, you say them out loud
Those words, They never go away
They live on, even when we're gone

Anywhere you are, I am near
Anywhere you go, I'll be there
And I'm gonna be here forever more
Every single promise I keep
Cuz what kind of guy would I be
If I was to leave when you need me most

I'm forever keeping my angel close


Ce sunt cuvintele? "CUVẤNT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă."Conform DEX. O definitie simpla si rationala,atunci noi de ce tindem atat de mult sa complicam aceasta semnificatie a cuvintelor? De ce ne bazam atat de mult pe ce inseamna ele, de ce ne incredem atat de mult in ele si mai ales de ce simtim nevoia nebuna de a trai prin ele? Cum de un cuvant spus cand trebuie poate aduce un zambet, poate alina o durere, poate trezi interes. Cum ceva atat de simplu poate starni o furtuna? Ciudat cum simple lucruri pot aduce maretii....Cuvintele, doar vorbe in vant si totusi de care suntem dependeti mai mult decat credem. Cuvintele, gustul amar al inselaciunii si al fericirii.Cuvintele,forta motorie a sentimentelor. Astea pot fi cateva definiti dar putem gasi pentru mult mai multe. Eu am incetat de mult sa cred in ele si bine am facut...Acum doar le folosesc nu le mai simt